Grânele antice sunt mai bune pentru sănătate?

Este justificată popularitatea crescută a grânelor antice în ceea ce privește beneficiile pentru sănătate? Oamenii de știință spun că lucrurile nu sunt atât de clare pe cât s-ar putea crede. Grânele antice sunt acelea care au rămas neschimbate de-a lungul secolelor. Potrivit bbc.com, grânele moderne au fost selectate de-a lungul timpului pentru anumite trăsături, în timp ce grânele antice își păstrează caracteristicile genetice. În plus, aceste grâne au legături cu numeroase afirmații de sănătate, fiind considerate mai nutritive decât echivalentele lor moderne.

👉 Importanța grânelor integrale în dietă

Grânele – precum orezul, grâul, ovăzul și porumbul – constituie o parte semnificativă din dieta globală. Ele ne furnizează o mare parte din fibrele și carbohidrații necesari organismului, dar și o parte din proteine. Se recomandă ca cel puțin jumătate din grânele consumate să fie integrale. Acestea nu au fost măcinate și rafinate, păstrând toate cele trei componente: tărâța, endospermul și germenul, care sunt bogate în vitamine și polifenoli, inclusiv proteine, vitamina B, fier și fibre. De exemplu, pastele integrale au un gust mai pronunțat și conțin mai multe fibre, antioxidanți și vitamine comparativ cu pastele rafinate.

Pe de altă parte, grânele rafinate au fost procesate (de obicei prin măcinare), iar structura lor originală a fost pierdută, astfel că, odată cu aceasta, au pierdut și o parte din fibre și nutrienți. Spelta, un tip de grâu antic, a fost cultivată în perioada neolitică, care a început acum circa 12.000 de ani, și nu a fost modificată intenționat de atunci. „Grânele sunt rafinate pentru gust și proprietăți în procesul de coacere,” spune Rilla Tammi, cercetătoare în epidemiologia nutrițională la Institutul Finlandez pentru Sănătate și Bunăstare. „Rafinarea este legată și de o durată de valabilitate mai lungă,” adaugă aceasta.

👉 Asocierea consumului de grâne integrale cu sănătatea

Diete bogate în grâne integrale sunt însă asociate cu un risc mai scăzut pentru numeroase boli, inclusiv diabet zaharat de tip 2. Unele cercetări arată o legătură între consumul regulat de grâne integrale și scăderea tensiunii arteriale. Un studiu din 2020 a analizat 17 cercetări și a constatat că dietele bogate în grâne integrale au fost corelate cu un risc mai scăzut de cancer colorectal, de colon, gastric, pancreatic și esofagian. Totuși, aceste constatări trebuie interpretate cu precauție. Datele populaționale adesea sunt confuze, deoarece persoanele care consumă grâne integrale au de obicei multe alte obiceiuri sănătoase, explică Julie Miller Jones, profesor emerit de nutriție la Universitatea St. Catherine din Minnesota.

Un studiu din Finlanda a analizat obiceiurile alimentare și sănătatea a peste 5.000 de adulți, findings which revealed that individuals consuming more whole grains had an overall healthier diet, featuring more fruits, vegetables, low-fat milk, and fish, while consuming less red and processed meat. O cercetare tot mai amplă sugerează acum o distincție între grânele „moderne”, care constituie majoritatea dietelor noastre, și grânele „antice”, care sunt mult mai puțin frecvente.

Mulți dintre aceștia pot fi consumați ca grâne integrale sau rafinate, dar grânele moderne sunt cele care au fost selectate în timp prin practici agricole pentru a produce urmași cu trăsături dorite, cum ar fi randamente mai mari sau gust superior. De exemplu, porumbul provine dintr-o iarbă sălbatică numită teosinte, originară din Mexic. Grâul modern este rezultatul selecției din specii de grâu antice, inclusiv emmer și spelt. Emmer a fost unul dintre primele cereale domesticite, iar cercetătorii estimează că a fost cultivat de circa 9700 î.Hr. în Levant.

Cercetările sugerează că spelta este un exemplu de cereală care nu a fost modificată intenționat de-a lungul timpului. Orzul are mențiuni în unele dintre cele mai vechi înregistrări ale scrierii umane, adică acum 4.000 de ani, din Mesopotamia. La aceeași vreme, semințele de chia, originare din Mexic, erau cultivate de azteci. Oamenii moderni au început să redescopere grânele antice la sfârșitul secolului 19 și începutul secolului 20, conform lui Amy Bogaard, profesor de arheologie europeană la Școala de Arheologie din Oxford.

Fermierii au în studiu diferite variante pentru a vedea care sunt cele mai rezistente la secetă. „Într-o regiune din Turcia afectată de degradarea terenurilor cauzată de secetă, fermierii își revigorează varietățile de grâu antice cu scopul de a îmbunătăți solul. În Africa de Vest, cercetătorii examinează modul de a revigora în cel mai bun mod grâul antic fonio, care este rezistent la secetă,” adaugă Seal. Pe de altă parte, grânele antice nu sunt la fel de utile în fabricarea pâinii, mai spune Miller Jones.

Unii dintre beneficiile grânelor antice, cum ar fi quinoa, constau în faptul că multe dintre ele conțin puțin sau deloc gluten. De exemplu, quinoa face parte din aceeași familie ca spanacul și sfecla, ceea ce înseamnă că persoanele cu alergii sau intoleranțe la gluten le pot consuma. Unele cercetări au corelat consumul de quinoa cu îmbunătățiri în faptele timpurii ale diabetului de tip 2. Astfel, într-un studiu, 37 de bărbați au consumat pâine făcută din făină de quinoa timp de patru săptămâni, comparativ cu un grup care a consumat pâine albă rafinată.

Totuși, în 2020, cercetătorii au constatat puține dovezi că selecția intensivă a compromis profilurile nutriționale ale varietăților moderne de cereale. Deși unele minerale, cum ar fi fierul, zincul și magneziul, au scăzut semnificativ din anii 1960, conform unor studii. „Este multă hype în jurul grânelor antice,” afirmă Miller Jones. „Entuziasmul este justificat în cazul celor care nu pot consuma gluten… dar dincolo de asta, dacă sunt antice sau nu, nu are o relevanță semnificativă.”

Specialiștii sugerează că o dietă echilibrată, care include un amestec de toate tipurile de grâne, inclusiv grâne antice, este cheia. Bogard subliniază că „există o gamă uriașă de culturi pe care le neglijăm acum.” Experții sunt de părere că varietatea este cea mai bună strategie, iar consumul de tipuri diferite de grâne poate aduce o gamă variată de vitamine.