Cereierile taților: Cum paternitatea reconfigurează mintea masculină
Conform bbc.com, de la nașterea bebelușilor, bărbații suferă modificări hormonale semnificative care le influențează comportamentul și au implicații asupra bunăstării copiilor. Pe parcursul acestei schimbări, s-au descoperit dovezi științifice că bărbații pot dezvolta trăsături protective și îngrijitoare similare celor maternale.
👉 Schimbările hormonale la bărbați înainte și după naștere
Inclusiv înainte de nașterea bebelușilor, bărbații suferă schimbări hormonale care pot influența profund comportamentul lor, având consecințe importante pentru binele copiilor. Autorul unei cărți despre paternitate, Sarah Blaffer Hrdy, argumentează că bărbații dispun de întreaga echipare biologică necesară pentru a fi „la fel de protectori și îngrijitori ca cei mai dedicați tați”. Această idee mi-a stârnit curiozitatea. Deși cred cu tărie în paternitatea activă, consideram că aceasta era o decizie culturală a generației noastre. Totuși, Hrdy și alți experți sugerează că abordarea noastră este înrădăcinată în biologie, fiind doar latentă și așteptând să fie activată.
Studii recente arată că paternitatea schimbă bărbații în moduri care reflectă cum maternitatea transformă femeile. Cu cât un tată este mai implicat în îngrijirea bebelușului, cu atât această tranziție devine mai profundă. Primele cercetări privind modul în care tații sunt schimbați fizic de bebeluși au provenit din observații ale altor animale. Studii din anii '90 au arătat că mulți bărbați din specii de mamifere, inclusiv primate, demonstrează modificări hormonale clare, precum creșteri și scăderi ale testosteronului și altor hormoni asociați adesea cu maternitatea, în timp ce se angajează în îngrijirea activă a progeniturii.
👉 Studii și implicații ale modificărilor hormonale în paternitate
Antropologul american Lee Gettler a fost prins de aceste descoperiri și a întrebat dacă cineva studia aceste întrebări în rândul taților umani. Primul studiu care a demonstrat schimbări hormonale în bărbați a fost publicat în 2000 de doi cercetători canadieni – Katherine Wynne-Edwards și Anne Storey. Conform studiilor, tații au testosteron mai scăzut decât bărbații fără copii, dar întrebarea era: „Bărbații cu testosteron scăzut sunt mai predispuși să devină tați sau tranziția spre paternitate duce la această serie de schimbări biologice?” Gettler a colaborat cu o echipă de cercetători care derulau un proiect de lungă durată în Cebu City, Filipine, și au analizat probe de salivă de la 624 de bărbați fără partenere.
Rezultatele au arătat că bărbații care au devenit tați între timp aveau niveluri semnificativ mai scăzute de testosteron comparativ cu non-tații. Cei care petreceau mai mult timp în îngrijirea bebelușilor au avut cele mai mari scăderi ale testosteronului. De asemenea, tații care împărțeau patul cu bebelușii au prezentat, de asemenea, niveluri mai scăzute. Alți cercetători au constatat că scăderile de testosteron în timpul sarcinii partenerei sunt legate de un angajament mai mare și o satisfacție crescută după naștere.
Studiile s-au aprofundat în legătura dintre hormonii afectați de paternitate, iar oxitocina, cunoscută sub numele de „hormonul iubirii”, a fost asociată cu creșterea instinctului paternal. Unii tați experimentați au raportat o creștere a oxitocinei în urma interacțiunilor cu copiii lor. Profesorul James K. Rilling a arătat că atunci când bărbații încep să se conecteze cu bebelușii lor în timpul sarcinii, hormoni precum testosteronul și vasopresina scad, ceea ce îi ajută să devină mai implicați după naștere.
Rilling și echipa sa au descoperit, de asemenea, că tații care simt o legătură mai puternică cu copiii lor nenăscuți sau care planifică să ia mai multe concedii parentale au suferit schimbări mai mari în creierul lor. După naștera copilului, tații au arătat dovezi de adaptări neurologice, confirmând tranziția lor în rolul de părinte. Această reconfigurare a creierului și corpurilor taților subliniază faptul că paternitatea este o trăsătură biologică profund înrădăcinată și nu o simplă noutate modernă.
Este crucial ca aceste dezvoltări biologice ale paternității să determine o schimbare de direcție în politicile publice referitoare la familii. Inclusiv, tații activi și implicați contribuie la sănătatea mentală a mamelor și, mai important, la bunăstarea copiilor lor. Un studiu recent a concluzionat că copiii cu tați mai atenți au o sănătate cardiovasculară mai bună, ceea ce subliniază importanța implicării tatălui în viața de zi cu zi a copilului.
