Ediția 9 a FITN, desfășurată în perioada 11-17 mai, constituie din punctul meu de vedere, cea mai bună de până acum, din cel puțin câteva considerente: 1. Teatrul clasic „Ioan Slavici” a reușit performanța rarisimă de a fi creat o emulație, o efervescență culturală, astfel că timp de șapte zile, fără să exagerez, TEATRUL a fost centrul „lumii” artistice arădene, prin participarea în număr mare a spectatorilor, dar și prin discuțiile generate în varii medii, nu știu dacă și în cele politice. 2. Selecția spectacolelor înscrise în FESTIVALUL INTERNAȚIONAL DE TEATRU NOU s-au încadrat în tematica, inspirat stabilită de organizatori și în primul rând, de BOGDAN COSTEA, managerul Teatrului arădean și anume DISTINCT, potrivit Dex „care se deosebește prin anumite trăsături proprii de alte lucruri de același fel sau asemănătoare, diferit, deosebit.” 3. Pe scena Teatrului, în sala Mare sau în sala Studio, au fost susținute 16 spectacole (nu 15, cum a apărut în media!) în șapte zile, în prima și în ultima zi, trei, la care se adaugă excepționala Expoziție privind „Proiecte de scenografie”, iar în celelalte cinci zile, câte două spectacole, ceea ce a constituit o invitație adresată publicului arădean de a opta pentru spectacole valoroase ca text sau ca viziune regizorală, ca performanțe interpretative sau ca dans/coregrafie/ concert. 4. Nu numai ca urmare a unei întreruperi de trei ani, din motive de covid sau probleme financiare, publicul arădean a fost prezent la toate spectacolele înscrise în Festival și a reacționat cu o BUCURIE AUTENTICĂ și aș zice, chiar cu AFECȚIUNE și EMOȚIE. Fără îndoială, Publicul (cu majusculă!) binemerită prețuirea tuturor. 5. Teatre din București, Cluj Napoca, Sibiu, Oradea, Sfântu Gheorghe, Brăila și Budapesta (Teatrul de dans Europa Centrală) au prezentat spectacole INOVATIVE, NONCONVENȚIONALE , texte vii, unele dintre ele, „oglinzi” ale societății românești actuale. 6. Spectacolele au impresionat prin diversitatea și originalitatea actului teatral, prin faptul că în unele dintre ele, CUVÂNTUL nu a mai reprezentat un element sine-qua-non, ci primordială a fost MUZICA, ca personaj în sine, nu ca dublare a cuvântului (cu sau fără orchestră, cu voce sau instrumentală), COREGRAFIA, LIGHT DESIGNUL, EFECTELE SCENICE SPECIALE. 7. Festivalul a constituit un prilej de a urmări spectacole semnate de regizori consacrați și tineri regizori, nominalizați la premiile UNITER, spectacole, unele conservatoare, cu câteva elemente de inovație, altele, în mod programatic, INEDITE și IMPRESIONANTE, prin atitudine intelectuală sau prin stridențe, excentricitate și extravaganță. 8. Nu știu dacă s-a întâmplat din cauza programului Teatrelor invitate în Festival, dar Deschiderea și Închiderea acestuia s-a realizat prin SPECTACOLE DE EXCEPȚIE, unul fiind un musical, în regia lui RĂZVAN MAZILU, iar celălalt, cu un text al lui Jon Fosse, laureatul de anul trecut al Premiului Nobel pentru Literatură, în regia lui CHRIS SIMION-MERCURIAN. O producție teatrală, cu totul remarcabilă, este „E adevărat, e adevărat, e adevărat!”, în traducerea și regia lui ALEXANDRU MÂZGĂREANU, un spectacol memorabil și ca dramatizare și performanțe interpretative. 9. Festivalul are și meritul de a fi invitat spectacole, care excelează nu numai prin actori consacrați (unii dintre ei, cu alunecări spre plictis sau cabotinaj), ci și prin tineri actori, cu anvergură artistică: TUDOR CUCU DUMITRESCU (nominalizat, din nou, la Gala UNITER, pentru Premiul „cel mai bun actor, în rol principal” în anul 2023, premiu pe care sperăm să-l primească curând), OFELIA POPII (arădeancă, absolventă a Colegiului „Moise Nicoară” și a Facultății de Teatru și Film de la Cluj Napoca, actriță și cadru didactic la Universitatea din Sibiu), EMILIA BEBU (premiul pentru cea mai bună actriță, decernat de Studioul de Teatru Casandra , la examenul de licență, premiu confirmat prin viitoare creații interpretative), IULIA VERDEȘ (remarcabilă în one-woman-show-ul „Fuck Nikon”), GABRIEL PINTILEI (actor, interpret al Prezentatorului din spectacolul Teatrului Odeon, regizor, scenarist, dramaturg. 10. Aprecieri pentru conceptul și coregrafia inteligentă și expresivă a ANDREEI GAVRILIU din spectacolele „SF (Superfragil)” și „Cine l-a ucis pe tata?”, prezentate în Festival. 11. Ne-a nemulțumit programarea spectacolului „Mobilă și durere” al Teatrului din Sfântu Gherghe seara târziu (între orele 21-23), după vizionarea unui spectacol anterior, ce ar fi putut fi programat cu o oră mai înainte, cum s-a și întâmplat în Festival, în cazul unei alte reprezentații teatrale. 12. APLAUZE pentru FESTIVALUL INTERNAȚIONAL de TEATRU NOU și pentru PUBLICUL ARĂDEAN și nu în ultimul rând, pentru PRIMĂRIA ARAD și CLM, care a făcut posibilă organizarea și desfășurarea acestei ediții a Festivalului. Este o frumoasă tradiție, ce trebuie continuată, de aceea închei, apelând la o celebră expresie, ce învederează ideea de continuitate, expresie, acum, ușor parafrazată: Festivalul s-a încheiat. Trăiască Festivalul! Lizica Mihuț