Maria Callas, povestea fascinantă a unei artiste pierdute

Maria Callas, povestea fascinantă a unei artiste pierdute

Distribuția actriței Angelina Jolie în rolul Mariei Callas se dovedește a fi o alegere inspirată de regizorul Pablo Larrain. Cu ochii ei expresivi și asemănarea cu Antigona, Jolie reușește să aducă pe ecran complexitatea unei mari cântărețe de operă din secolul XX, care se confruntă cu drama pierderii vocii.

Ceea ce face povestea și mai tensionată este relația tumultoasă dintre Maria Callas și miliardarul Aristotel Onassis. Timp de nouă ani, Onassis i-a interzis acesteia să cânte în public, ceea ce a dus la deteriorarea vocii sale divine. Acum, în Parisul cu toate frumusețile și tristețile sale, Callas tânjește să se întoarcă pe scenă.

Un moment marcant din film are loc pe iahtul lui Onassis, unde acesta îi arată Mariei o statuietă a zeului Hermes, furată dintr-un muzeu din Atena. Această statuietă simbolizează nu doar puterea și inspirația, ci și pericolul în care se află artista. Hermes, zeul mesager, devine un simbol al avertismentelor divine, iar Callas este avertizată că riscă să fie captivă într-o "colivie de aur".

Filmul se concentrează pe ultima săptămână din viața Mariei Callas, prezentându-i lupta de a-și recămâna vocea și de a se reconecta cu scena pe care a părăsit-o pentru plăcerile vieții mondene. Regizorul provoacă spectatorii să se întrebe dacă Maria poate fi judecată pentru alegerile făcute, având în vedere tentațiile oferite de "lumea cezarului".

Această dilemă artistică se reflectă în întrebarea dacă merită ca un artist să sacrifice viața personală pentru momentele de creație și inspirație. Filmul invită la reflecție, amintind de marii artiști care au făcut alegeri similare în numele artei.

Recent, filmul "Maria" a fost proiectat de două ori la Cinema ARTA, iar publicul a fost foarte captivat, fără a simți nevoia să își verifice telefoanele mobile în timpul proiecției. Aceasta dovedește puterea captivantă a poveștii și interpretării propuse.