Doctoratele în România: între credibilitate și controverse

Doctoratele în România: între credibilitate și controverse

În România, subiectul doctoratelor a devenit din ce în ce mai controversat și mai puțin respectat, notează aradonline.ro. După 1989, aceste titluri, care anterior conferau un statut de prestigiu, sunt acum învăluite de suspiciuni de plagiat și de o creștere alarmantă a numărului acestora. În perioada 1900-1990, au fost acordate aproximativ 1500 de doctorate, dar între 1990 și 2022 cifra a crescut exponențial, ajungând la 80.000.

Un exemplu personal este adus de un fost rector, care a susținut doctoratul în 1980 la Universitatea din București, fără a fi membru al Partidului Comunist Român. Acesta subliniază competiția acerbă pe care a întâlnit-o, existând 13 candidați pentru un singur loc. Cu toate acestea, a fost reclamat la Direcția Generală Anticorupție pentru că nu avea titlul de doctor, dar s-a dovedit că avea, având în vedere că în județul Arad, numărul doctorilor în științe era extrem de mic.

Modificările asupra remunerației pentru deținerea titlului de doctor au avut loc în ultimele două decenii. Conform O.U.G. nr. 115/2023, cei care dețin acest titlu beneficiază de o indemnizație lunar, condiționată de desfășurarea activităților în domeniul respectivei științe. Cu toate acestea, rămân multe întrebări legate de ce înseamnă "activitate suplimentară" și cum se poate cuantifica aceasta, având în vedere că detalii clare nu sunt oferite în reglementări.

De asemenea, abilitarea pentru conducerea de doctorat a fost reglementată în Legea învățământului nr. 1/2011, dar metodologia a fost stabilită abia după 2015. Comisia pentru obținerea certificatului de abilitare este compusă din cinci membri, toți fiind conducători de doctorat. Este important de menționat că, înainte de 2015, procesul de aprobat calitatea de conducător de doctorat era extrem de dificil.

Aceste aspecte se adaugă la discuția mai largă despre credibilitatea sistemului de învățământ și a mediului academic din România. Fostul rector, cu o experiență considerabilă în domeniu, subliniază că este necesară o dezbatere aprofundată pentru a curăța mediul academic de superficialitate și impostură. Această problemă nu afectează doar universitățile, ci întreaga societate românească, iar găsirea unor soluții pentru aceste provocări rămâne o prioritate.